Doar...

Am demoni sub piele şi foc în priviri... Ard totul în jur... suflete, vise şi gânduri. Închid ochii... pleoapele mă dor şi aud cum sângele îmi fierbe în vene. Mâinile-mi ating trupul lăsând urme adânci de fier înroşit.

Văpaia din mine îmi topeşte pielea... nu simt nimic... Bucăţi mari de cenuşă plutesc în jurul meu împiedicându-mă să respir. În piept inima mi s-a oprit de mult, aşa cum şi timpul s-a oprit să mă privească. Aş vrea să fug şi să-mi ascund privirea de fiară înfometată... dar totul în jurul meu e doar flăcări... şi lavă... şi scântei.

Rămân acolo.. un demon lipsit de suflet, în aşteptarea prăzii... a trupului ce-l voi goli de viaţă pentru a-mi reda suflul... a inimii ce-i voi fura bătaia... a minţii ce-mi va aduce controlul.

Un demon captiv de prea mult timp în corpul ce îl ţinea legat în lanţurile raţiunii.
A aşteptat atât de mult o unică greşeala!... jucându-se cu simţuri, încordând trăiri, otrăvind pasiuni. A ars tot până la ultima fărâmă, s-a dezbrăcat de trup şi a aruncat sentimentele...

Un demon înveşmântat în aripi de înger...
Un demon ascuns în ochi de copil...
Un demon pictat în zâmbete calde...
Doar... un demon.