Călător printre stele


Eram desculță prima oară când te-am întâlnit
și lacrimi se-înnodau adânc în suflet
amar, furtuni și ploi fără de rost, sau chip
căzute din genuni, smoală pe nuferi.

Erai un gând rătăcitor prin vise când te-am cunoscut
și aveai pe aripi presărat un dor
timid, cu aripi moi și-albastre, zâmbet trist,
cu ochii goi.

Eram dorință vie când m-ai sărutat întâia oară
și foc ardea mocnit în vene
roșu-aprins, otravă și delir desprins
dintr-o privire, rouă peste gene.

Erai otrava mea cea dulce a unei după-amiezi de început
și nu știam atunci că desenezi povestea
unei iubiri cu ochi căprui, cu trupul cald de lut
cu inimi ascunse în castele de nisip.

Eram cândva... și-acum sunt călător printre stele
și buzunarele mi-s pline cu praf de galaxii
săruturile tale, cuvinte dulci pictate printre foi
zbor către cer, speranțe mii.

 * Alți călători printre stele, în tabel la Psi *

Comentarii

Postări populare

On Facebook