Scrisoare pentru cineva



Pe  fruntea nopții înfloresc stele, 
dar nu e nimic magic în strălucirea lor; 
sunt doar piroanele bătute-n palmele mele 
împreunate-a rugă, arse de vânt și dor
ce-au încetat să caute printre nimic, iubirea,
cuvinte de-alinare, relații fără rost
căci oamenii nu știu s-ofere fericirea
decât pentru-o secundă, și-apoi devine „a fost”.
Primim numai iluzii, le poleim cu aur
și din pământ, cu trudă, ne facem vis de foc
spălat în întuneric cu lacrimi mari de faur
născut printre străini sub sorți fără noroc.
Plânge o lumânare cu picuri reci de ceară,
și pâlpâie timid sub răsuflarea grea
a unui gând sortit în astă zi să piară,
a unui gând ce mâine durerea n-o mai vrea,
a unei mâini ce lanțului strânsoarea nu-i permite
a unor ochi ce te-au privit frumos cândva,
în vremea când credeam că glasul tău nu minte,
în vremea când erai TU, nu doar un „cineva”. 

P.S. Păstrează-ți cuvintele! (de) azi nu le mai vreau...


* Cuvintele lor: „Vântdetoamnă”, „Vero”, „Vero 2”, „Scorpio”, „Tibi”, „Gabriela”, „Carmen Pricop”, „Alma Nahe”, „Vavaly”, „Anacondele”, „Lili3d”  sub bagheta magică a lui Psi *





Comentarii

Postări populare

On Facebook